Străinii ne cumpără ţara hectar cu hectar. Tabără: nu vindeţi terenurile acum!

Ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără, a declarat sâmbătă, la Bistriţa, că presiunea pe piaţa funciară românească, începută anul trecut, continuă, dar îi sfătuieşte pe proprietarii de terenuri să nu vândă acum.

“Spuneam acum aproape două luni de zile să nu se vândă terenurile acum, indiferent unde se găsesc ele – chiar rupturile, cum spunem noi, acolo unde se vede scheletul solului. Şi ele au valoare şi o să vedeţi în perioada următoare presiunile care se vor face pe ceea ce înseamnă piaţa funciară în România. (…) Nu întâmplător spuneam acum două luni că trebuie să aveţi mai mare grijă şi atenţie, ceea ce spuneam şi în 1994-1995.
Terenurile nu se vând oricui, oricum şi cu oricât, pentru că ele sunt valoroase, iar terenurile agricole în viitor vor fi mai valoroase decât pământul din plantaţia staţiunii pomicole de la Bistriţa”, a spus Tabără.
Potrivit ministrului agriculturii, străinii au cumpărat în România terenuri în suprafaţă de aproximativ 800.000 hectare, cele mai mari tranzacţii fiind făcute începând de anul trecut. “Să ştiţi că suprafeţele care s-au cumpărat de către străini în România sunt în jur de 700.000-800.000 de hectare. Este mult. Ceea ce este foarte important că cele mai multe suprafeţe s-au cumpărat din 2010 spre 2011 încoace şi această presiune continuă”, a mai spus ministrul.
Valeriu Tabără îi sfătuieşte pe proprietarii de terenuri să crească sistemul de ferme, în schimb promiţându-le că problemele cadastrale o să înceapă să se rezolve încă din acest an.
“Problemele imobiliare se încheie, dar pământurile care produc valoare vor rămâne valoroase. Păstraţi-le şi eventual creşteţi şi sistemul de ferme, poate adunaţi pământurile la un loc, pentru că noi suntem pregătiţi să dăm drumul din acest an la cadastru, să putem face şi înscrierile şi toate documentele legate de proprietate, astfel încât şi moştenirile, dar şi piaţa funciară să fie una normală”, a declarat ministrul.
Ministrul Agriculturii Valeriu Tabără a participat sâmbătă, la Bistriţa, pentru al doilea an consecutiv, la expoziţia de ovine organizată de Asociaţia crescătorilor de ovine şi caprine din judeţul Bistriţa-Năsăud şi Federaţia Romovis, unde cele mai frumoase exemplare au fost premiate.
La eveniment a mai luat parte şi prim-vicepreşedintele Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală din Parlamentul European, Rareş Niculescu, alături de şefi de instituţii şi specialişti din domeniul agricol din întreaga ţară. Sursa : financiarul.ro

Se pregăteşte Guvernul Europei

Europa, care se află 'în faţa unei noi provocări', 'se orientează în mod hotărât spre un guvern economic al zonei euro', ale cărui contururi ar putea fi evocate duminică, la Bruxelles, cu ocazia summitului european, a estimat premierul francez, într-un discurs rostit la Camera de comerţ franco-coreeană.

Parisul şi Berlinul au recunoscut, totuşi, miercuri seară că nu va fi posibil să se ajungă la un acord chiar de duminică şi au anunţat pentru miercuri 26 octombrie desfăşurarea unui summit al celor 17 ţări ale zonei euro.

Europenii au în vedere un plan în trei timpi: restructurarea datoriei elene, recapitalizarea băncilor europene pentru a-i face faţă, întărirea Fondului European de Stabilitate Financiară (FESF).

Preşedintele francez Nicolas Sarkozy şi cancelarul german Angela Merkel, care s-au întâlnit miercuri la Frankfurt, urmează să se întâlnească din nou sâmbătă, la Bruxelles, pentru a pregăti un 'răspuns global şi ambiţios' cu privire la criză.

Fostul preşedinte al Băncii Centrale Europene (BCE), Jean-Claude Trichet, spunea în septembrie că, dacă guvernele din zona euro nu adoptă politici şi măsuri adecvate, acestea ar trebui să poată fi hotărâte de o entitate centrală, spre exemplu de un guvern federal al uniunii monetare.

"Cred că, într-o zi, poporul european va avea o confederaţie. Ne putem imagina un guvern federal", spunea Trichet. El a adăugat că sectorul financar al trebui decuplat de riscul datoriilor de stat din zona euro, propulsat semnificativ de criză. Sursa : Money.ro

Sfârşitul libertăţii


"Acesta este sfatul meu pentru secolul ce ne va conduce în anul 2081. În primul rând, păziţi cu orice preţ libertatea de exprimare. Fiţi atenţi la dictatori, care s-au servit permanent de tendinţa fiinţei umane de a-i blama pe alţii şi de a banaliza realitatea. Şi nu vă priviţi, voi înşivă, drept gardieni ai libertăţii, atât timp cât nu respectaţi şi nu apăraţi dreptul oamenilor cu care nu sunteţi de acord, de a se exprima liber, public şi nestânjenit."

Gerard K. O'Neill
2081: A Hopeful View of the Human Future

Cel mai recent documentar al National Inflation Association, End of Liberty, lansat în 2010, expune perspectiva reală a statului american, ce se îndreaptă aproape neabătut către un colaps social complet, argumentând prin mărturii ale membrilor asociaţiei, acte legislative americane de ultimă oră şi interviul luat lui Gerald Celente, economistul cu cele mai precise previziuni din istoria Statelor Unite.

Am scris de foarte multe pe acest blog, folosind termenii "orwell-ieni" de stat fascist sau totalitar şi nu ştiu cât de convingător am fost, dar ştiu că acest documentar expune perspectiva unei Americi aproape caricaturale, prin cadrul legal absurd prefigurat în ultimii ani - începând cu "profeticele" vorbe ale lui George H.W. Bush, primul asasin prezidenţial care argumenta necesitatea instaurării unei noi ordini mondiale - dacă nu ar fi, de fapt, exprimarea embrionară a legislaţiei sclavagiste ce se va instaura, în caz că acest coşmar, al imperiului capitalist global, va apuca să se concretizeze cumva.

Din nefericire, majoritatea americanilor şi a restului locuitorilor lumii - în pofida dovezilor din ce în ce mai evidente, care nu mai trebuie căutate în cine ştie ce arhive secrete sau "teorii ale conspiraţiei", ci sunt reprezentate de atitudinea din ce în ce mai criminală şi iresponsabilă a guvernelor lumii, ce impun legislaţii tot mai restrictive, în baza unor directive ale UE sau ONU sau ale unei alte organizaţii masonice - continuă să ignore realitatea, se complac în distracţii facile, în "pâinea şi circul" diurn oferit de oficiali şi de mass media, refuzând să priceapă că se intenţionează distrugerea rasei umane, în beneficiul unui procent populaţional minuscul, de sub 1%, de indivizi sociopaţi, putred de bogaţi, care nu se mai mulţumesc cu toate averile lumii, ci vor un control absolut asupra întregii populaţii planetare.

Recunosc că întrevăd o rază de speranţă în acel apel la revoluţie mondială, pomenit în articolul anterior, care pare să se extindă inclusiv la noi, cu ajutorul internetului, dar nu pot fi foarte optimist, pe de o parte fiindcă văd continuu în jurul meu inerţia majorităţii oamenilor, care aşteaptă o rezolvare a problemei sub orice formă - extratereştri, Dumnezeu sau poate chiar diavol - mai puţin prin propria lor implicare, iar, pe de altă parte, am fost de prea multe ori martor al confiscării unor iniţiative lăudabile, de către oculta planetară sau al încercărilor de a amuţi vocile real dizidente, precum acel parlamentar european britanic, Nigel Farage, liderul Independence Party, al cărui avion a fost ajutat să se prăbuşească, în data de 6 mai 2009.

Ancheta acelui aşa-zis accident a fost condusă în stilul clasic al ocultei, pilotul avionului fiind declarat nebun în data de 1 decembrie 2010, iar în luna aprilie 2011 a fost acuzat de ameninţări cu moartea, judecătorul exprimându-se în cea mai pură limbă de lemn a nemernicilor vânduţi elitelor, afirmând că pilotul era "în mod clar extrem de deranjat psihic" şi concluzionând "altruist":

"Este un om care are nevoie de ajutor. Dacă voi găsi o cale de a-l ajuta, o voi face."

Pot să jur că l-a ajutat între timp, internându-l în vreun stabiliment psihiatric, bine administrat de statul britanic.

Gerald Celente este un economist american născut în 1946 în Bronx, New York - care mie personal îmi aminteşte mereu de Joe Pesci, prin savoarea discursului - ce a avut şi experienţe politice, conducând campania primarului din Yonkers şi ocupând o vreme funcţia de asistent executiv al secretarului senatului statului New York, funcţie pe care el însuşi o defineşte ca "cea mai proastă pe care am avut-o vreodată".

Între 1973 şi 1979 a făcut naveta între Chicago şi Washington, în calitate de consilier de afaceri al guvernului, pentru ca, în 1980, să înfiinţeze The Trends Research Institute, localizat actualmente în Kingston, New York, specializat aşa cum îi sugerează şi numele în prognoze socio-economice, politice sau de altă natură.

Analizele sale extrem de precise, începând cu anul 1993, includ predicţii asupra terorismului, colapsurilor economice şi războiului, iar cele de dată mai recentă se referă la fascismul manifestat în Statele Unite şi revoltele cauzate de lipsuri alimentare şi impozite.

Celente a prezis de multă vreme sentimentul global anti-american, decăderea economiei şi suferinţele provocate de imigraţie.

În decembrie 2007, Celente scria:

"Bănci în decădere, agenţii de bursă păguboase, giganţi corporatişti prăbuşiţi, oraşe falimentare, state aflate în imposibilitate de plată, creditori străini amanetând servicii vitale ale Statelor Unite... oricare din ele va fi scânteia, scena este deja pregătită pentru panică generalizată pe străzi."

şi

"Exact cum au căzut turnurile gemene, aşa se va prăbuşi şi economia SUA, în curând... când firmele gigant vor cădea, vor zdrobi însă omul simplu de pe stradă."

În 2008, Celente a apărut la Fox News prezicând criza economică, rebeliuni datorate crizei alimentare şi impozitelor, în SUA, până în 2012.

În 2009 a prezis ample tulburări publice, pe care le-a grupat sub termenul generic de "Obamageddon" şi, în acelaşi an, scria:

"Wall Street ne controlează financiar vieţile; mass media ne manipulează minţile. Fără o revoluţie, aceste instituţii ne vor falimenta ţara, vor continua să lupte în războaie pierdute, vor declanşa altele noi şi ne vor menţine într-o subjugare intelectuală perpetuă. Comunităţile mai mici, grupurile mai mici, statele mai mici, comunităţile ce se pot auto-întreţine vor supravieţui crizei, în timp ce marile oraşe şi suburbiile hipertrofiate se vor prăbuşi în mizerie şi conflicte.",

previzionând totodată mişcări secesioniste ce vor diminua imperiul american.

Am considerat mereu statul american ca un laborator de cercetări al ocultei mondiale - aşa cum au fost şi Germania lui Hitler sau lagărul socialist, la vremea lor - ce prefigurează măsurile ce urmează a fi aplicate în toate ţările lumii, aflate sub control prin complicitatea unor guverne marionetă, trădătoare, iar instaurarea Homeland Security, în 2003, este  exemplul perfect al unui Gestapo modern, care doreşte să controleze totul, de la traficul pe aeroporturi, până la culturile din fermele individuale americane sau din curţile oamenilor.

Veţi descoperi din film că nu este deloc o comparaţie gratuită, ci este însăşi realitatea, societatea americană actuală fiind una de coşmar, în care orice individ poate fi zdrobit în orice moment de angrenajul nemernic statal, pentru delicte minore sau imaginare, cum ar fi netăierea la timp a ierbii din curtea proprie sau vânzarea de lapte "ilegal".

O legislaţie dementă, strâns legată de Codex Alimentarius, S 510 sau "Food Safety Modernization Act", despre care se vorbeşte în film la nivel de iniţiativă a senatorului de Illinois, Dick Durbin, a trecut deja de senatul american, în pofida protestelor masive, în data de 30 noiembrie 2010, fără ca măcar un singur senator "democrat" să se i opună.

Legea a fost aprobată omiţând, însă, trecerea în ilegalitate a majorităţii suplimentelor nutritive, pentru armonizarea cu legislaţia europeană şi sentinţele de 10 ani de închisoare pentru cei care vând lapte crud vecinilor.

Ca să vă faceţi o idee asupra indivizilor care îşi arogă autoritatea de a reglementa ce anume avem noi dreptul să ne punem în farfurie, New York Times relata că, în plenul negocierilor, senatorii au decis să întrerupă dezbaterile pentru a face o scurtă escală la un magazin apropiat, pentru ca un "înţelept" republican să-i înveţe pe democraţi cum să aleagă fripturi de vită de bună calitate.

Ăştia sunt tâmpiţii care susţin că locul nostru e într-un sanatoriu psihiatric !

Cred că, pur şi simplu, se tem de concurenţă.

Manifestările violente ale organizaţiilor statale americane, cu atribuţii de "păstrare a ordinii", nu sunt deloc cazuri singulare, aşa cum spuneam.

În iunie 2010, la întrunirea G20 de la Toronto, poliţia canadiană îşi dovedea înrudirea cu surata sudică, infiltrând poliţişti deghizaţi printre manifestanţii paşnici, incitând la manifestări violente, în timp ce colegii arestau cu brutalitate zeci de manifestanţi inocenţi.

Mai există şi raze de speranţă, însă, chiar şi în justiţia canadiană.

Judecătorul Melvyn Green a refuzat, de exemplu, să-l condamne pe Michael Puddy, care fusese găsit cu un cuţit în rucsac, afirmând public că poliţiştii "adrenalizaţi" sunt cei care au acţionat ca agresori, incitând la revoltă, pentru a avea pretextul efectuării de arestări.

"Singura agresiune organizată sau colectivă manifestată în acea seară, în acea locaţie, a fost provocată de poliţie, de fiecare dată când s-a infiltrat printre demonstranţi. Poliţia a tratat drept infracţiune o demonstraţie politică paşnică, care este vitală în menţinerea unei democraţii viabile."

Desigur că există şi puncte de vedere naive sau chiar şovine în film, ca de obicei când avem de-a face cu intens spălata pe creier naţiune americană şi chiar, la modul surprinzător poate, în exprimarea lui Gerald Celente, care nu se poate desprinde totuşi de "nobila vocaţie a naţiunii alese" şi de "marile realizări ale părinţilor fondatori".

În pofida scepticismului meu ocazional şi a cinismului incurabil, rămân convins că ceva se schimbă în bine în această lume, chiar dacă farisei ca Obama se pregătesc de naţionalizări, prin ordine executive ca cel cu nr. 10998 sau dictatura europeană, cu 13 stele pe drapel, se cramponează disperată de ideea unei uniuni planetare şubrede şi falimentare, fiindcă tot mai multe state se revoltă, refuzând să mai accepte un guvern, ca Belgia sau organizând revoluţii populare de succes, ce conduc la rescrierea constituţiei de către adevărate grupuri de interes civic, ca în Islanda, mai ales dacă renunţăm la rolul de observatori pasivi şi acţionăm noi înşine cumva, abandonând telecomanda în favoarea unei atitudini verticale şi oneste.

"Mulţi politicieni şi-au făcut obiceiul de sublinia, ca pe ceva de la sine înţeles, că poporul nu merită să fie liber până nu va învăţa ce să facă cu propria sa libertate. Maxima este demnă de prostul din poveste, care a decis să nu intre în apă până nu va învăţa să înoate."Sursa :http://antiiluzii.blogspot.com/

Dovada că nemţii sunt datori României. VEZI actul



Demonstrarea datoriei pe care nemţii o au către România este un demers al doctorului în economie Radu Golban, un român stabilit în Elveţia şi care în urma unei discuţii, ne-a pus la dispoziţie unul din documentele care atestă faptul că România se află printre statele care au de luat bani de la Germania.
Radu Golban a explicat pentru capital.ro că în afară de Elveţia, toate celelalte state au renunţat la datoria de la Germania. Se pare că o formulare ce apare în Tratatul de Pace de la Paris, semnat la vremea aceea de ministrul de externe Gheorghe Tătărescu, ar demonstra faptul că România renunţă la alte obligaţii financiare ale Germaniei, cu excepţia datoriei de dinainte de Război.
Practic, datoria nu poate fi contestată de nimeni pentru că mai există documente istorice care o atestă (Comisiei Bergier – comisie de anchetă a Elveţiei, instituită în anul 1998, pentru a analiza tranzacţiile cu aur în timpului celui de al doilea război mondial, Arhiva Germaniei; numărul de registru al arhivei germane din Berlin este: R 2 / 222; dosarul cuprinde ultimul extras de cont al Casei de compensaţie). Problema care se pune este dacă există vreun document care să arate că România ar fi renunţat la aceste datorii, iar până acum nu pare să existe un astfel de act. 
"Am găsit solduri neachitate a Casei de Compensaţie, la finele anului 1944, de un 1.126.000 mărci imperiale. Înainte de obţinerea datelor am ştiut că a existat în timpul celui de-al doilea război mondial, începând cu anii 30 un model monetar de colaborare europeană numită Uniunea de Clearing", a spus Golban la o emisiune TV cu ceva timp în urmă. 

Practic, datoria reprezintă oldul aferent relaţiilor comerciale româno-germane derulate în baza acordului de cliring din anul 1935. 

Conform lucrărilor de specialitate, la nivelul anului 1944, soldul activ pentru România rezultat ca urmare a operaţiunilor de cliring româno-german depăşea 1 miliard mărci imperiale.

În replică, consilierul BNR Adrian Vasilescu, a declarat că "nu avem date din care să reiasă că Germania ne e datoare această sumă".  Sursa : Capital.ro

VEZI aici documentul de la Banca Reglementelor din Elvetia care atestă datoria Germaniei către România (pagina 182 şi 186)

Mike Adams – Dumnezeul interior (doc)



“Prin acest mini-documentar, The God Within, a cărui continuare anunţată o aştept cu nerăbdare, Mike Adams, un neobosit activist al dezvăluirii mondiale, cunoscut sub numele de “Health Ranger”, explică falsele filozofii ce stau la baza celei mai moderne ştiinţe – care a ajuns să fie psihopată, prin majoritatea aplicaţiilor sale – atacând argumentat pe unul dintre exponenţii ei de vârf, Stephen Hawking, care este unul dintre cei responsabili de ancorarea rădăcinilor ştiinţei actuale în răul şi distrugerile ce ne afectează planeta, definindu-ne nu ca fiinţe conştiente, ci ca simpli “roboţi biochimici”, oferind pretextul perfect pentru genocid.
Ca o completare foarte inspirată a spuselor profetice ale lui Mike Adams, am inclus şi un mini interviu luat de data aceasta unui reputat fizician şi activist politic şi spiritual, dr. John Hagelin.
Dr. John Hagelin este fizician, specializat în cuantică, de trei ori candidat la preşedinţia SUA (1992,1996 şi 2000) din partea Natural Law Party şi, în acelaşi timp, director al mişcării Meditaţia Transcendentală.
Hagelin a fost unul dintre cercetătorii Organizaţiei Europene pentru Cercetări Nucleare (CERN) şi ai Centrului Acceleratorului Liniar Stanford (SLAC) iar, actualmente, este profesor de fizică şi director al Institutului de Ştiinţă, Tehnologie şi Politici Publice, la Universitatea de Management Maharishi.
Contribuţiile sale ştiinţifice în domeniul unificării forţelor slabe şi a celor electromagnetice, în teoria marii unificări, super simetrie şi cosmologie sunt printre cele mai citate în domeniu şi poate fi considerat ca fiind unul dintre cei ce au împlinit visul lui Einstein, descoperind formularea matematică a teoriei unificate a câmpurilor, pe baza supercorzilor.
M-am decis să vă prezint acest cuplu de mini filme, ca urmare a evenimentului extraordinar de important, ce a avut loc acum o săptămână, când declaraţiile celor de la CERN şi de la acceleratorul subteran de la Gran Sasso din Italia, au scos practic ştiinţa din paralizia indusă de creaţia masonului Isaac Newton, care publica, în 1687, lucrarea “Principiile matematice ale filozofiei naturale”, prin doborârea a două tabuuri ce păreau a fi de neclintit: negarea existenţei particulei fundamentale a materiei, aşa-numita “particulă a lui Dumnezeu” şi, totodată, eliminarea barierei false impuse de viteza luminii.
Mă văd nevoit să recunosc că nu am anticipat acest pas al “ştiinţei oficiale” şi, mai ales, nu m-am aşteptat nici o clipă ca declaraţia să vină tocmai din direcţia CERN, fiindcă sumele imense alocate acestui proiect, într-o perioadă deloc propice unor investiţii de asemenea anvergură, m-au făcut întotdeauna să-l bănuiesc că ar avea scopuri malefice.
Nu mi-am schimbat această opinie şi consider acest eveniment extraordinar doar ca pe un pas imens în direcţia marii dezvăluiri, a cărei inevitabilitate este din ce în ce mai evidentă, în pofida eforturilor disperate ale ocultei mondiale de a-i întârzia sau chiar bloca apariţia.
Savanţii s-au folosit de faima şi prestanţa câştigate într-o anume ramură a ştiinţei oficiale, pentru a denatura realitatea, emiţând opinii, presupuse a fi documentate, în domenii mult în afara specializării de bază, făcând oamenii să uite, prin aroganţa lor, că pot fi perfect incompetenţi în celelalte domenii ale vieţii umane.
Ştiinţa a dat chix în toate domeniile spirituale pe care, tocmai din pricina caracterului lor aparent subiectiv, şi-a permis să le dezavueze, denunţându-le drept şarlatanii sau superstiţii religioase.
Orice obiect mai sofisticat, descoperit în site-urile arheologice, căruia “marea ştiinţă” era incapabilă să-i descopere vreun sens sau nu dorea s-o facă, fiindcă ar fi ridicat prea multe întrebări, era catalogat iresponsabil drept obiect de cult, creaţia aproape inconştientă a unor culturi străvechi, incapabile să-şi abandoneze superstiţiile, deşi erau perfect capabile să creeze minuni arhitectonice, în genul Marii Piramide de la Giza, pe care savanţii actuali sunt incapabili s-o reproducă.
Cele două tabuuri menţionate mai sus au stat la baza definirii false a lumii în care trăim, ca pe o lume inertă, a materiei moarte, supusă determinismului şi legilor newtoniene ale biliardului cosmic, în care conştiinţa umană sau universală nu îşi aveau locul.
Dizidenţa exprimată pe faţă, a unor profesionişti ca John Hagelin sau a unor amatori geniali caNassim Haramein, prin susţinerea naturii energetice infinite a Universului, a texturii holo-fractale a acestuia, ce implicau evident necesitatea prezenţei unei conştiinţe supreme – începând de la ciudatele anomalii manifestate la nivel cuantic şi până la codul informatic sofisticat, ADN-ul, ce stă la baza materiei vii – a fost amuţită şi ridiculizată vreme de decenii, de aceeaşi comunitate ştiinţifică care îşi recunoaşte acum neputinţa, abandonând două dintre ipotezele fundamentale pe care se bazau teoriile declarate inviolabile, ale supremaţiei materiei şi relativităţii, în favoarea principiilor mecanicii cuantice.
Mecanica cuantică afirmă că, noi înşine, ne creăm prin observare propria realitate, chiar dacă acest lucru este foarte uşor de observat şi demonstrat la nivel cuantic şi extrem de dificil de realizat în cazul aşa-zisei “realităţi fizice” a lucrurilor mari, în care ne ducem existenţa, dar să nu uităm că aceste “obiecte fizice”, cu aparenţă materială, sunt formate, de fapt, din ceea ce observăm la nivel cuantic.
Dacă acceptăm acest fapt ca ipoteză de lucru, atunci obsesia pentru control şi manipulare a elitelor lumii devine cât se poate de logică: întreg sistemul “educaţional” şi mass media şi tot ce ţine de sistemele de propagandă ne spun cu încăpăţânare, de mii de ani, exact aceeaşi poveste, obligându-ne să privim lumea doar într-un singur mod, generând o lume în care ei deţin toate avantajele, prin drept ereditar, iar noi rămânem masa de manevră, sacrificabilă după dorinţă, pe baza unor pretexte mai mult sau mai puţin străvezii, precum determinismul lui Hawking sau al lui Darwin.
Ereticii care s-au opus acestor viziuni standard au fost suficient de puţini, în orice epocă, pentru a putea fi anihilaţi fizic sau ridiculizaţi agresiv în mass media, aşa cum se procedează în zilele noastre, pentru ca viziunea lor să nu poată câştiga un număr semnificativ de adepţi şi să nu poată focaliza suficiente energii mentale în direcţia unei anume schimbări.
În acest context, devine evident faptul că noi am creat această lume profund nedreaptă şi inechitabilă, supunându-ne, mai mult sau mai puţin benevol, tiparelor “educaţionale” furnizate de “stăpâni”.
Chiar mai mult de atât, un corolar al concluziei anterioare are o conotaţie extrem de optimistă, în perfectă concordanţă cu ceea ce ne-au spus de milenii marii lideri spirituali ai lumii şi anume că pentru a schimba această lume, nu este necesară nici un fel de acţiune violentă sau demonstraţie de putere fizică sau financiară, ci trebuie să încetăm a ne mai considera victime şi, mai ales, trebuie să ne schimbăm gândirea, pe tipare contrarii celor oficiale, obligând textura cuantică a întregii realităţi observabile să se schimbe în sensul dorit de noi.
Interesant este că nici măcar nu este necesară o unanimitate totală în gândire, ci aşa cum susţin mulţi promotori ai acestui curent filozofic, este suficientă o anume “masă critică” pentru ca schimbarea să se producă şi să devină ireversibilă.
Dacă ar fi să fim generoşi, am putea spune că elitele ne-au lăsat chiar şi indicii, fiindcă ştiinţa care ne-a pervertit gândirea, atâta amar de vreme, cuprinde în denumire cuvântul “fizic” care ţine în exclusivitate de natura “materială” observabilă sau, dacă vreţi, de nivelul macroscopic al realităţii şi nu a avut niciodată vreo legătură cu metafizica lui Aristotel, care se situa în tărâmul filozofiei sau cu factorul psihologic, mental sau spiritual.
Nu e mai puţin adevărat, însă, că de manipularea ultimilor trei factori amintiţi mai sus s-a ocupat, în aceeaşi perioadă, o altă ramură a puterii elitelor, biserica, cu al ei monopol absolut asupra religiei, care ne-a obligat de mii de ani spiritul să rămână într-o încremenire idolatrică, prin mistificarea surselor religioase primare, fără ca să bănuim vreodată că “grăuntele de muştar al credinţei” despre care Iisus susţinea că este suficient ca să mute munţii din loc, nu era absolut deloc o simplă metaforă, ci descrierea fidelă a puterilor noastre spirituale.
Tupeul unor “corifei” ca Hawking este, de asemenea, perfect explicabil, fiindcă au ştiut din start că elitele le-au rezervat rolul material al negării integrării noastre în conştiinţa Universală, deoarece asta ar fi însemnat recunoaşterea intrinsecă a liberului arbitru şi drepturilor egale ale tuturor fiinţelor vii, care exclud elitismul şi sclavia şi tot ei, în cazul în care am fi persistat în eroarea de a ne crede divini, urmau să ne elimine din “material”, prin armele atomice create de alţi “eroi” ca Einstein, Oppenheimer sau Teller.
Ca o ultimă argumentaţie, pentru cei cu adevărat interesaţi, mă văd nevoit să revin la “interpretarea de la Copenhaga – preşul cuantic sub care a fost îngrămădită manifestarea conştiinţei umane la nivele subatomice – dezvoltată la un an după ecuaţia lui Schrödinger, în 1927, la institutul din Copenhaga, avându-i ca principali “arhitecţi” pe Niels Bohr şi Werner Heisenberg.
Nu există o variantă “oficială”, să zicem, dar fiecare versiune a ei foloseşte exprimarea “orice observare produce proprietatea observată”, cuvântul ciudat aici fiind tocmai “observare”, fiindcă este omisă discret nuanţa de observare conştientă.
Interpretarea diluează şi mai mult definiţia de mai sus, definind observarea ca având loc atunci când un obiect microscopic, la scară atomică, interacţionează cu un obiect macroscopic, la scară mare, dând şi exemple de genul: a) o peliculă foto lovită de un foton, înregistrează locul unde a aterizat fotonul, “observând” deci fotonul; b) un contor Geiger păcăne ca urmare a pătrunderii unui electron în tubul său de descărcare, deci “observă” electronul.
În acest mod, interpretarea de la Copenhaga pare să ia în considerare cele două tărâmuri ale fizicii: cel macroscopic sau clasic, al instrumentelor noastre de măsurare, care este guvernat de legile lui Newton şi tărâmul, microscopic, cuantic, atomic şi subatomic, guvernat de ecuaţia lui Schrödinger.
Subtilitatea denaturării constă exact în contrariul celor observate experimental, susţinând că noi nu avem niciodată de-a face “direct” cu obiectele cuantice ale tărâmului microscopic şi, ca urmare, nu trebuie să fim îngrijoraţi de realitatea lor fizică sau absenţa acesteia.
Până la urmă, ni se sugerează că noi nu observăm decât comportamentul acestor instrumente de măsură şi cum diferenţa de ordin de mărime dintre atomi şi aceste instrumente este enormă, este în regulă dacă tratăm cele două domenii, macroscopic şi microscopic, ca fiind separate şi fără influenţe reciproce.
Într-un final, majoritatea fizicienilor s-au agăţat cu disperare de această aproximare grosolană, ce ignora realitatea experimentelor, considerând-o convenabilă, dorind să evite speculaţiile filozofice sau implicaţiile nedorite ale ieşirii din curentul oficial de gândire, în timp ce un număr redus de fizicieni, nu au putut depăşi contradicţia evidentă a acceptării unor obiecte macroscopice (inclusiv fiinţele) ca fiind reale, atâta timp cât sunt compuse, în mod cert, din atomi ireali.
În concluzie, îl voi cita pe onestul Erwin Schrödinger, care defineşte perfect esenţa manipulării ştiinţifice:
“Poziţia lui Bohr, că o descriere spaţio-temporală a poziţiei unui obiect este imposibilă, eu o resping de la bun început. Fizica nu e formată doar din cercetări atomice, ştiinţa nu e formată numai din fizică iar viaţa nu constă doar în ştiinţă. Scopul cercetărilor atomice este să includă cunoaşterea noastră empirică despre ele în cealaltă gândire a noastră. Toată această gândire, în măsura în care ea priveşte lumea exterioară, este activă în spaţiu şi timp. Dacă nu este activă în spaţiu şi timp, atunci ea eşuează de la întregul ei obiectiv şi nu ştim cărui scop serveşte ea cu adevărat.”"   Sursa: Dezvaluiri